Ma gandeam sa fac un scurt istoric despre telefonul meu mobil, urmand -La 14-15 ani am avut primul telefon (un Nokia 3410). dupa indelugi parlamentari cu ai mei, am reusit sa-i convingem sa ne ia telefon mobil sa fim si noi la moda:D. Si a venit Craciunul, iar sub brad am gasit cutiile de telefoane. Eram foarte mandrii de ele ...Normal, aveau cartele PrePay de la Orange.
-Dupa aproximativ un an de zile, mi-am schimbat acel nokia cu un Siemens M55, ca doar a aparut moda telefoanelor color si mai presus de asta, aveam si camera atasabila.
-Dupa vreo cateva luni, saturat fiind de acea mizerie de Siemens, am luat telefonul tatalui meu, Un Sony Ericsson T68i, tot la fel, cu camera atasabila. Astfel incepe istoria Sony Ericsson.
-Dupa inca ceva timp, mi`a trebuit si mie telefon ca al fratelui meu. Un Sony Ericsson w810i (telefon care si acuma il regret), si am avut norocul ca la Best Deal sa gasesc acest telefon cu 100 de euro.
-Pe la 17 ani, nu imi mai trebuia PrePay. Vroiam si noi abonamente ca tot omul. Si dupa la fel de multe parlamentari cu ai nostrii, au aparut si abonamentele.
-Anul trecut, adica pe la 19 ani, am fost in Orange Shop cu un prieten sa se uite de random telefon. El nu a gasit nimic, dar in chimb am gasit eu acel Samsung u600 Violet. Telefonul nu stie foarte multe, dar imi placea: Era violet, si pe deasupra mai era si glisant.
-Ieri, in 03.05.2009, ma duc fain frumos la Mall cu Flo`, Ada si Bro`. Ne plimba Ada vreo cateva ore prin majoritatea magazinelor si eu eram tot cu telefonul in mana.Ma plictiseam. Intr-un final, ajungem sus la Almondo sa mancam, ca doar dupa o plimbare de vreo 2 ore ti se face foame.Mancam si dupa aceea luam un taxi ca sa ajungem in Complex. Dupa 2 ore de cand am ajuns, mi-am adus si eu aminte ca am telefon si ca nu a mai sunat de mult. Il caut, dar degeaba.Imi rog colegii de camera sa ma sune sa vad pe unde ii, dar surpriza: telefonul meu era inchis. Si stau, incer sa-mi aduc aminte daca mai aveam baterie, dar totul era OK, cu exceptia telefonului.
Si asa am ajuns la varsta de 20 de ani pierzand primul telefon. si mi ciuda ca am avut mobil de la 14 ani, cand eram mai neglijent si atunci nu l`am pierdut niciodata. Oricum, telefonul nu era nustiu cat de bun. Problema ii ca nu mai am nici un nr de telefon din cele vreo 200 destul de importante pt mine, astept un seara asta un mesaj important iar maine un telefon la fel de important. Dar acuma ciu`ciu...Stau si ma rog de ai mei sa imi trimita un cotetz de telefon pana imi iau eu altul. Si in loc sa rezolv probleme mai important, maine trebuie sa ma duc la Orange sa-mi iau alta cartela Sim.
Domnia si prostia se platesc...
